LEGISLATIE Conform normelor metodologice privind detinerea si comercializarea detectoarelor de metale publicate in Monitorul oficial al Romaniei nr.704 din data de miercuri 4 august 2004 orice persoana fizica sau juridica poate detine un detector de metale. Actele necesare pentru obtinerea acestei Autorizatii de Detinere sunt: - Cazier judiciar - Carte de identitate, copie - Factura si chitanta detectorului - Taxa CEC 10 lei RON Toate aceste acte originale si copii vor trebui depuse la Politia Capitalei sau Politia Judeteana unde aveti domiciliul si veti completa un formular tip. Aceasta Autorizatie NU va da dreptul de a executa cautari in Situri Arheologice. Ordonanţa Guvernului nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional  (Textul modificat al OG 43/2000, cu modificările şi completările introduse prin Legea 378/2001, publicate în Monitorul Oficial nr. 394 din 18 iulie 2001, precum şi cu modificările şi completările introduse prin Legea 462/2003 publicată în Monitorul Oficial nr. 820 din 19 noiembrie 2003, si Legea Nr. 258/2006 publicata in Monitorul Oficial Nr. 603 din 12 iulie 2006)

CAPITOLUL I Dispoziţii generale  

Art. 1. − Prezenta lege reglementează protejarea patrimoniului arheologic prin definirea regimului juridic general al descoperirilor şi al cercetării arheologice.

Art. 2. − În înţelesul prezentei legi:

a) regimul juridic general al descoperirilor şi al cercetării arheologice cuprinde ansamblul de măsuri ştiinţifice, juridice, administrative, financiar-fiscale şi tehnice menite să asigure prospectarea, identificarea, decopertarea, inventarierea, conservarea şi restaurarea, asigurarea pazei, întreţinerea şi punerea în valoare a bunurilor arheologice, precum şi a terenurilor în care se găsesc acestea, în vederea cercetării sau, după caz, clasării acestora ca bunuri culturale mobile sau ca monumente istorice;

b) Patrimoniul arheologic reprezintă ansamblul bunurilor arheologice care este format din: (i) (i) siturile arheologice clasate în Lista cuprinzând monumentele istorice situate suprateran, subteran sau subacvatic, ce cuprind vestigii arheologice: structuri, construcţii, grupuri de clădiri, precum şi terenurile cu potenţial arheologic reperat, definite conform legii; (ii) (ii) bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestărilor umane, împreună cu terenul în care acestea au fost descoperite;

c) prin cercetare arheologică se înţelege ansamblul de măsuri cu caracter ştiinţific şi tehnic menite să asigure prospectarea, identificarea, decopertarea prin săpături arheologice, investigarea, recoltarea, înregistrarea şi valorificarea ştiinţifică, a patrimoniului arheologic; Cercetarea arheologică se realizează în condiţiile prezentei legi numai de către personalul de specialitate atestat şi înscris în Registrul arheologilor; Evaluarea rezultatelor cercetării arheologice stă la baza stabilirii regimului juridic de protecţie a patrimoniului arheologic sau după caz, descărcării zonei de sarcină arheologică;

c1) prin cercetări arheologice sistematice se înţeleg cercetările de întindere şi durată executate conform unui proiect de cercetare multianual;

c2) prin cercetări arheologice de salvare se înţeleg cercetările arheologice întreprinse în zonele cu patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat, precum şi cele care sunt determinate de lucrările de restaurare parţială sau totală a monumentelor istorice, desfăşurate potrivit legislaţiei în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice;

c3) prin cercetări arheologice preventive se înţeleg cercetările arheologice care sunt determinate de lucrările de construire, modificare, extindere sau reparare privind căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare, inclusiv subterane şi subacvatice, excavări, exploatări de cariere, construcţia de reţele magistrale, amenajări pentru îmbunătăţiri funciare, reţele de telecomunicaţii, amplasarea de relee şi antene de telecomunicaţii, lucrări de cercetare şi de prospectare a terenurilor – foraje şi excavări –, necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, amplasarea balastierelor şi a sondelor de gaze şi petrol, precum şi alte lucrări care afectează suprafaţa solului în zonele cu patrimoniu arheologic reperat, indiferent dacă se execută în intravilanul sau extravilanul localităţilor şi indiferent de forma de proprietate a terenului;

d) prin descoperire arheologică se înţelege evidenţierea, prin intermediul săpăturilor arheologice, a vestigiilor, obiectelor şi urmelor manifestărilor umane, care constituie mărturii ale epocilor şi civilizaţiilor dispărute;

e) prin descoperire arheologică întâmplătoare se înţelege evidenţierea de bunuri de patrimoniu arheologic ca urmare a acţiunii factorilor naturali sau a acţiunilor umane, altele decât cercetarea arheologică atestată;

f) prin zonă de patrimoniu arheologic cunoscut şi cercetat se înţelege terenul în care, ca urmare a cercetării arheologice, au fost descoperite bunuri din categoria celor prevăzute la art. 2 lit. b);

g) prin sit arheologic declarat zonă de interes naţional se înţelege zona de interes arheologic prioritar care se instituie asupra teritoriului ce cuprinde siturile arheologice a căror cercetare ştiinţifică, protejare şi punere în valoare este de importanţă excepţională pentru istoria şi cultura naţională prin mărturiile materiale, bunurile mobile sau imobile, care fac parte sau sunt propuse să facă parte, din categoria “Tezaur al patrimoniului cultural naţional mobil” sau după caz în categoria monumentelor istorice aflate în Lista patrimoniului mondial. Zonele de interes arheologic prioritar se instituie prin lege, în baza cercetării ştiinţifice de specialitate şi potrivit documentaţiilor specifice de urbanism sau, după caz, de amenajare a teritoriului; prima listă cuprinzând zonele de interes arheologic prioritar va fi elaborată în cel mult 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. La data intrării în vigoare a prezentei legi zonele de interes arheologic prioritar sunt cele cuprinse în anexa care face parte integrantă din prezenta lege;

h) prin zonă cu patrimoniu arheologic reperat se înţelege terenul delimitat conform legii, în care urmează să se efectueze cercetări arheologice pe baza informaţiilor sau a studiilor ştiinţifice care atestă existenţa subterană sau subacvatică de bunuri de patrimoniu arheologic, susceptibile să facă parte din patrimoniul cultural naţional. Până la finalizarea cercetării arheologice şi luarea măsurilor corespunzătoare de protecţie şi punere în valoare a descoperirilor arheologice, zonele de protecţie a siturilor arheologice sau istorice instituite conform legii, sunt totodată şi zone cu potenţial arheologic reperat;

i) prin zonă cu potenţial arheologic evidenţiat întâmplător se înţelege terenul, în care existenţa bunurilor de patrimoniu arheologic s-a evidenţiat în mod neprevăzut, ca urmare a: (i) (i) acţiunilor umane, altele decât cercetarea arheologică atestată, cum ar fi: lucrări de construcţii, lucrări de prospecţiuni geologice, inclusiv teledetecţie, lucrări agricole, precum şi alte tipuri de lucrări şi cercetări efectuate subteran sau subacvatic; (ii) (ii) acţiunilor factorilor naturali, cum ar fi: seism, alunecări de teren, inundaţii, eroziunea solului şi altele; Zona cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător se delimitează în jurul locului descoperirii arheologice întâmplătoare pe toată suprafaţa terenului care asigură protejarea necesară cercetării arheologice. (2) Cercetările arheologice preventive şi de salvare sunt parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă, economico-socială, turistică, urbanistică şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local. CAPITOLUL II Protejarea patrimoniului arheologic

Art. 3. − (1) Statul garantează şi asigură protejarea patrimoniului arheologic în condiţiile stabilite prin prezenta lege.

(2) Ministerul Culturii şi Cultelor este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate care răspunde de elaborarea strategiilor şi normelor specifice de cercetare în vederea protejării patrimoniului arheologic şi care urmăreşte aplicarea acestora.

(3) Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, instituţiile de specialitate subordonate acestora şi autorităţile administraţiei publice locale colaborează şi răspund, conform legii, de activitatea de protejare a patrimoniului arheologic.

Art. 4. − (1) Bunurile de patrimoniu arheologic sunt parte integrantă a patrimoniului cultural naţional şi pot fi clasate şi protejate ca bunuri de patrimoniu cultural naţional mobil sau ca monumente istorice, conform legii.

(2) Descoperirile de vestigii arheologice sau de bunuri mobile din categoria celor care fac obiectul clasării în patrimoniul cultural naţional mobil, realizate ca urmare a cercetărilor arheologice, se anunţă de către titularul autorizaţiei de cercetare Direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în conformitate cu Regulamentul săpăturilor arheologice.

(3) Descoperirile arheologice întâmplătoare se anunţă în termen de cel mult 72 de ore, primarului localităţii de către persoana descoperitoare, proprietarul ori titularul dreptului de administrare a terenului în cauză.

Art. 5. − (1) Prin protejarea bunurilor şi terenurilor de patrimoniu arheologic din zonele definite la art. 2 lit. h) şi i) se înţelege adoptarea măsurilor ştiinţifice, administrative şi tehnice care urmăresc păstrarea vestigiilor descoperite întâmplător sau ca urmare a cercetării arheologice până la clasarea bunurilor respective sau până la finalizarea cercetării arheologice, prin instituirea de obligaţii în sarcina proprietarilor, administratorilor sau titularilor de alte drepturi reale asupra terenurilor care conţin sau au conţinut bunurile de patrimoniu arheologic respective, precum şi prin reglementarea sau interzicerea oricăror activităţi umane, inclusiv a celor autorizate anterior. (1)1 Descărcarea de sarcină arheologică este procedura prin care se confirmă că un teren în care a fost evidenţiat patrimoniu arheologic poate fi redat activităţilor umane curente.

(2) “Certificatul de descărcare de sarcină arheologică” reprezintă actul administrativ, emis în condiţiile prezentei legi, prin care se anulează regimul de protecţie instituit anterior asupra terenului în care a fost evidenţiat patrimoniul arheologic.

(3) Regimul de protecţie al zonelor cu potenţial arheologic cunoscut şi cercetat, este reglementat de legislaţia în vigoare privitoare la protejarea monumentelor istorice şi a bunurilor mobile care fac parte din patrimoniul cultural naţional. (31) Certificatul de descărcare de sarcină arheologică este emis de Ministerul Culturii şi Cultelor, în urma consultării Comisiei Naţionale de Arheologie. (32) Prin derogare de la prevederile alin. (31), în cazul cercetărilor arheologice preventive necesitate de construcţia de locuinţe private, certificatul de descărcare de sarcină arheologică este emis de serviciile desconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, cu obligaţia acestora de a înştiinţa direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Culturii şi Cultelor.

(4) Zonele de patrimoniu arheologic reperat, delimitate şi instituite conform legii, beneficiază de protecţia instituită pentru zonele protejate, precum şi de măsurile specifice de protecţie prevăzute de prezenta ordonanţă. (

5) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător delimitate conform prevederilorart. 2 lit. i) se instituie, din momentul descoperirii de bunuri arheologice, pentru o perioadă ce nu poate depăşi 12 luni, regimul de protecţie pentru bunurile arheologice şi zonele cu potenţial arheologic în vederea cercetării şi stabilirii regimului de protejare.

(6) Cercetările arheologice se efectuează numai pe baza autorizaţiei emise de Ministerul Culturii şi Cultelor şi în conformitate cu aceasta, în condiţiile prezentei ordonanţe. (61) Persoanele fizice şi juridice care deţin şi/sau comercializează detectoare de metale sunt obligate să obţină, în prealabil, autorizaţia inspectoratului de poliţie al judeţului respectiv, a Direcţiei Generale de Poliţie a municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, sediul, şi să se înregistreze la aceste autorităţi. (62) Prevederile alin. (61) nu se aplică unităţilor şi formaţiunilor Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază. (63) În vederea deţinerii detectoarelor de metale de către personalul de specialitate atestat şi înscris în Registrul arheologilor, acesta are obligaţia ca, înainte de a obţine autorizaţia prevăzută la alin. (61), să obţină avizul prealabil emis de Ministerul Culturii şi Cultelor.

(7) Accesul cu detectoare de metale şi utilizarea lor în situri arheologice, în zonele de interes arheologic prioritar şi în zonele cu patrimoniu arheologic reperat sunt permise numai pe baza autorizării prealabile emise de Ministerul Culturii şi Cultelor.

(8) Până la descărcarea de sarcină arheologică terenul care face obiectul cercetării este protejat ca sit arheologic, conform legii.

(9) Autorizarea lucrărilor de construire sau desfiinţare din zonele cu patrimoniu arheologic reperat se aprobă numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi Cultelor.

(10) În cazul zonelor cu patrimoniu arheologic evidenţiat întâmplător, în condiţiile prevederilor alin. (5), până la descărcarea de sarcină arheologică, autorizarea de construire se suspendă sau, după caz, primarul localităţii dispune întreruperea oricărei alte activităţi, în conformitate cu avizul Direcţiilor pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi se instituie regimul de supraveghere sau săpătură arheologică.

Art. 51 – (1) Pentru efectuarea săpăturilor impuse de cercetările arheologice se foloseşte şi personal necalificat angajat prin convenţie încheiată între instituţia angajatoare şi lucrători, în condiţiile prezentei legi;

(2) Convenţiile prevăzute la alin (1) se pot încheia pentru o durată de cel mult 180 de zile, pentru desfăşurarea unor activităţi sezoniere cu program de lucru prelungit; condiţiile şi metodologia încheierii acestor convenţii se stabilesc prin ordin al ministrului culturii şi cultelor publicat în Monitorul Oficial al României partea I-a, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Instituţiile organizatoare pot folosi şi alţi specialişti pentru efectuarea de cercetări, studii sau alte lucrări care îşi vor desfăşura activitatea pe bază de contract încheiat în condiţiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe; contractul va conţine clauze cu privire la termenul de predare a raportului de săpătură precum şi la cesionarea dreptului de autor asupra rezultatelor ştiinţifice ale cercetării, studiului sau lucrării efectuate.

(4) Contravaloarea serviciilor şi activităţilor prestate potrivit alin. (1) şi (3) se stabileşte prin negociere directă între părţi; pentru aceasta se calculează impozitul şi contribuţia la asigurările de sănătate potrivit legii.

Art. 6. – În cazul lucrărilor prevăzute la art. 2 lit. c3), persoanele fizice sau juridice, de drept public sau privat, precum şi ordonatorii principali de credite ai autorităţilor şi instituţiilor publice au obligaţia să finanţeze: a) stabilirea, prin studiul de fezabilitate al investiţiei şi prin proiectul tehnic, a măsurilor ce urmează să fie detaliate şi a necesarului de fonduri pentru cercetarea preventivă sau de salvare, după caz, şi protejarea patrimoniului arheologic sau, după caz, descărcarea de sarcină arheologică a zonei afectate de lucrări şi aplicarea acestor măsuri; b) activitatea de supraveghere arheologică, pe întreaga durată a lucrărilor, având drept scop protejarea patrimoniului arheologic şi a descoperirilor arheologice întâmplătoare; c) orice modificări ale proiectului, necesare pentru protejarea descoperirilor arheologice.